Scrisoare catre mine insami

In cartea vietii mele sunt la acel capitol adresat varstei 30-35 cand excesele adolescentei s-au cam dus si am atins de putina vreme ceva stabilitate in viata mea,asa ca in reclama aia de la bere-stii e cam timpul sa te asezi la casa ta,o cariera si alte bla bla-uri de gen....am un stil propriu,clasic si modern,office si street style(da,chiar cred cu tarie ca se pot imbina,pe principiul moda trece,stilul ramane)personalitate puternica si mai abitir conturata,niscaiva tabieturi...dar astea s-au asezat in timp,dupa cateva bobarnace de la pragul de sus,lupta metaforica dar mereu cu garda sus(ma repet cu adverbul de loc sus,dar aici are sens negativ)cu oponentii inevitabil aparuti pe parcursul avantului puiului din cuib!Din fericire nu am fost eu pui in cuib,mi-a placut sa cunosc lume,sa invat cate ceva din afara cuibului si nu prea m-am omorat cu sfaturile...dar au existat si au fost cam din alta epoca!Deci ,sa-mi rememorez din primul an de liceu cateva asa zise ajutatoare indrumari pe calea cea buna,corecta ,dar mai ales fata de altii,ca,de,nu e bine sa fii narcisist/egoist ca totul are timpul sau si lumea intreaga abia asteapta sa te imbratiseze!Poate am ratat eu momentul imbratisarii!Invata,remarca-te, mergi la olimpiade, termina un liceu bun de sa se bucure tot familionul,ia la facultate eventual la una cu potenta financiara pe viitor,nu prostii d-astea alde teorie,de scris articole ca-ti ghioraie matele asa!Fii diplomata ,nu mai spune tot ce gandesti ca o sa ai de pierdut in viata....si tot asa...Mi-ar fi placut boboc fiind sa primesc exact aceleasi sfaturi dar pe invers,sa mi sa spuna ca pot sa fiu asa cum vreau,ca societatea e doar un exterior nenorocit,ca pot cuceri lumea cu visele mele ce nu li se par tampite,ca bunul meu simt e doar pana la o limita si de altfel pot scoate sabia la un eventual afrond...cam astea mi-ar fi placut sa le aud atunci,dar ma bucur enorm ca am avut totusi intuitia de a fi surda la primele si de a le urma pe ale mele....